barbu
Administrator
 Din: Videle
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 237
|
|
Ion Neculce - date generale
În 1693, graţie altui unchi, Iordache Cantacuzino, mare domnitor sub Constantin Ducă Vodă, I. Neculce primeşte slujba de postelnicel sau postelnic(funcţia presupune îngrijirea domnitorului).Treptat devine un om politic important, fiind în permanenţa în răndul dregătorilor moldoveni. A fost investit cu funcţii speciale şi I s-a acordat multă încredere, în special în timpul domniei lui Dumitrie Cantemir(cu a cărui soră a fost căsătorit) a fost făcut mare hatman de către Dimitrie Cantemir, la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare şi a luat parte la războiul ruşilor cu turcii în lupta de la Stănileşti(1711).
Pierzând ruşii războiul, Neculce a trecut cu Cantemir în Rusia şi a stat acolo 2 ani, iar apoi în Polonia unde a stat 7 ani. Revine in ţară(cu firman de iertare de la Poartă) la moşia sa. Este repus în drepturi,îşi recapătă averea şi ocupă numai o dată, sub Constantin Mavrocordat, funcţiunea de vornic.Graţie minţii agree, a sensibilitaţii sale şi de asemenea preocupărilor sale politice, administrative şi militare,dovedind o rară complexitate psihologică Şerban Cioculescu(caragialeolog, critic literar şi istoric literar) afirmă că I. Neculce are ,,pluralităţi psihice”.
Ajuns septuagenar, retras din treburile politice ale Moldovei, a simţit nevoia de a fixa în scris,pentru posteritate, evenimentele din istoria Moldovei, dar şi faptele cotidiene de pe parcursul a opt decenii, o bună parte din acestea fiindu-i familiare cronicarului din însăşi viaţa lui de zi cu zi. Neculce scrie deci un Letopiseţ(document care consemnează faptele pe ani, provine din limba slavă “leto”=ani şi “pisat”=a scrie), precedat de lucrările “O samă de cuvinte” si “Predoslovie”.
“O samă de cuvinte” este o culegere de legende culese din tradiţia orală, fără atestare documentară. Este în realitate tot o cronică, mult comprimată, tranversând anii mai îndepărtaţi de vremea lui Neculce, fapt ce explică aura de legendă a acestor evocări.Intenţia ficţională reiese din îindemnul adresat cititorilor:,,cine le va citi şi le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine.”. Legendele îl au ca personaj principal pe Ştefan cel Mare. ,,În proza lor puternică şi dulce, simţim sufletul trecutului mai bine decât oriunde şi mulţumită acestui maiestru care este Neculce, o poartă spre legendă se deschide în zidul sever al cronicii, o poartă prin care vedem perindandu-se în lumina supranaturalului eroice chipuri de epopee”-Nicolae Iorga.
Legendele evocă figure alese, iubite şi respectate de oameni, pe lângă. Ştefan cel Mare, sunt menţionaţi şi Daniel Sihastru sau Niculai Milescu şi mulţi alţii. Acestea relatează faptele care l-au determinat pe voievod să înalţe biserici şi mănăstiri şi anume: împlinire a legământului făcut lui Dumnezeu înainte de luptă şi mulţumire pentru izbănda asupra păgânilor, rugă şi danie pentru iertarea propriilor păcate, spovedanie simbolică.Intrate în imaginarul popular, legendele despre Ştefan cel Mare lasă să se întrevadă şi condiţia omului , nu numai drama domnitorului.
Slăbiciunile omeneşti-trufia, pripeala, invidia, lăcomia, plăcerile lumeşti-tulbură armonia naturii şi ordinea socială. Circulaţia lor în tradiţia orală a reţinut doar partea anecdotică, iar Ion Neculce se simte dator să le consemneze, pentru ca sensul lor să poată fi desluşit, încredinţăndu-le posterităţii. Cronicarul delimitează evenimentele strict istorice, accesibile tuturor, de legendele impregnate de semne care nu pot fi descifrate şi interpretate decât de cei iniţiaţi.
Anecdotica, stilul colorat şi tonul de povestire-pendulând intre dimensiunile moralizatoare şi umor- demonstrează de la început talentul literar al autorului.
Letopiseţul redă istoria Moldovei sub un lung şir de domnii, ale unor voievozi autohtoni sau străini în special greci precum Mavrocordat, Cantacuzino s.a., in contextul politicii europene. Un tablou complex de opera bogate referiri se fac la raporturile Moldovei, uneori ale Ţarii Româneşti, cu Poarta Otomană, Neculce consemnând cu durere şi revoltă ingrata oprimare către Imperiul Turcesc, dar şi de către unii domnitori.
Autorul notează neliniştea provocată de situaţia economică dificilă a ţarii de birurile de Poartă şi Domni, de podgheazurile organizate de tătari prin saturi si târguri, de prea desele schimbări de domni, de corupţia unor boieri.Pagini ample, dedică Neculce numirii domnilor în scaunul ţării, învestirii boierilor cu funcţii, creonării portretelor fizice şi morale
_______________________________________
<a href="http://www.fodey.com/generators/animated/ninjatext.asp"><img src="http://r5.fodey.com/106eb489183a242bcb7acd13a875c57b8.1.gif" border=0 width="403" height="119" alt="Ninja!"></a>
|
|
